am plecat pentru a uita de mine

Un material de Ioana Vighi, pe Hyperliteratura:

Poezie pentru sănătate: ”Am plecat pentru a uita de mine”

Cu Daniel D. Marin am vorbit pe apucate în ultimul timp. Căutam să-i iau un interviu, dar m-am codit mult. E cumva crunt să încerci să pui întrebările potrivite, întrebările bune, întrebările care caută, dar nu calcă în picioare. Am vorbit cu DDM pe facebook și m-am declarat învinsă în fața paginii A4. Prea multă libertate în albeața ei pe fundalul problemelor cu care se confruntă DDM. I-am spus, atunci, că vreau că-i dau mână liberă să-mi spună orice despre el.

Treburi omenești, nestudiate, necăutate. Dincolo de ce-am citit pe internet, dincolo de apelul umanitar în sine, dincolo de toate lucrurile astea concrete, grave și urgente, voiam să văd, să înțeleg, să scormonesc după omul DDM în frânturi de cuvinte sau povești. Am încercat să mă feresc să pronunț cuvântul boală, cuvântul operație, cuvântul bani (cu invariabilul și sufocantul ”mulți” în coadă). Nu știu, poate din lașitate. I-am cerut să-mi spună ce înseamnă lucrurile firești acum. Și i-am cerut asta, mi-am dat seama mai târziu, ca și când i-ar fi fost simplu. Asta mi-a zis.

Ioana Vighi are nevoie de-o poveste, i-am dat link la micul jurnal de pe insula mea, ca să vadă că acolo sunt poveşti mult mai frumoase. Dar când vine vorba despre amănunte concrete din viaţa mea nu pot să fiu decât mut. Povestesc despre ce mă înconjoară, despre ce-mi este exterior, dar nu aş intra prea adânc în mine pentru a mă scoate şi-a mă arăta celorlalţi.

Ioana Vighi vrea să fiu prozator, dar eu nici măcar poet nu pot fi! Scriu trei versuri pe an şi mă eschivez şi atunci pe cât pot, chiar dacă toate poeziile mele sunt, de fapt, un jurnal. Numai că în ele poţi să spui multe despre tine fără să se prindă chiar nimeni. Pentru că e literatură. În realitate, habar nu am să pun câteva cuvinte la lucru, care să mă exprime. Cuvinte doar despre mine.

Îmi vând cărţile de poezie, pentru mine. Le trimit pe e-mail celor care vor să mă ştie, pentru mine. E aiurea, dar aşa e. Îmi vând cărţile de poezie pentru nişte bani.

Ioana Vighi vrea să facem din asta o poveste, pentru că e „o situaţie atât de delicată” şi s-a blocat cu întrebările pe care dorea să mi le pună. Eu nu pot să fac ce doreşte, pentru că momentan fug de mine. Mă întorc foarte rar la ceea ce-ar putea înseamna viaţa mea viitoare. Ea ar putea fi în scaunul cu rotile sau poate mai rău.
Ţin un jurnal din insula pe care mă aflu tocmai de aceea, ca să uit de mine. Un timp. Jurnalul meu este despre oamenii care mi-au găsit în ultimele zile un sens.

Ioana Vighi insistă să spun o poveste despre mine, crudă şi sinceră pentru a nu lăsa pe nimeni indiferent.
Să lăsăm povestea mea unde a rămas şi să spun despre ce face un om în situaţia asta. Sau nu, să spun despre ce fac eu.

Am lăsat acasă tot ceea ce ştiam despre mine. Am lăsat România şi-am plecat să studiez câteva luni pe o insulă. Pare un act de curaj, dar este opusul. N-am mai rezistat! Nu mai pot să văd oamenii pe care-i ştiam. Şi nici să răspund la întrebări despre sănătatea mea. Pe Ioana n-o ştiam. Ea vrea să afle în continuare ce fac eu.

Aici, unde sunt, nu ştie nimeni nimic despre mine. La o adică, pot să mă fac şi eu că nu ştiu. Şi mă fac. Sunt într-un „escape” temporal. Nu e o poveste cu droguri. Am plecat pentru a uita de mine şi de lumea mea şi-a intra în alta în care problema mea nici nu mai există. Evident că ea există şi în lumea asta, în care sunt acum, doar că de aici mă mai pot păcăli.

De acasă îmi mai scriu doar câţiva prieteni care vor să m-ajute.

Am lăsat România deoparte pentru câteva luni şi tot ce mă mai leagă de ea sunt aceste fire umane.

Mai verific din când în când contul din bancă pentru a vedea dacă s-au mai strâns bani. Depind de acei bani.

Și acei bani, cu mic cu mare, se pot strânge câte puțin. DDM mi-a zis că el nu-și face speranțe. Eu, după cele spuse mai sus, dezarmante și atât de simple, vreau să-mi fac. Iată detaliile conturilor:

1. În RON:

Contul este la Banca Comercială Română (BCR), dar se pot pune bani în el de la orice altă bancă, tot ce trebuie ştiut sunt datele de mai jos:

cod IBAN: RO93RNCB0092058263020002
titularul contului: MARIN Daniel Dumitru

2. În EURO:

Contul este la Banca Comercială Română

Detalii Beneficiar:
Cod IBAN: RO85RNCB0318058263020001

Nume Beneficiar: MARIN Daniel Dumitru
Adresă Beneficiar: Str. C.A. Rosetti nr. 156, Com. Roseţi, Jud. Călăraşi

Bancă Beneficiar:

BIC Cod / SWIFT: RNCBROBU

Nume Bancă Beneficiar: Banca Comercială Română S. A.
Adresă Bancă Beneficiar: Bld. Regina Elisabeta nr. 5, sector 3, Loc. Bucureşti

Ioana Vighi, pe Hyperliteratura, 14.09.2012

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s